AZI, MAINE

I. Isi termina de baut cana de ceai negru, inchise cartea din care mai avea doar treizeci de pagini si hotari sa adoarma. Nu era suparata, dar nu voia sa vorbeasca nici macar cu ea insasi. Avu un somn de veghe, linistit, fara vise si totodata profund, fara momente in care sa se trezeasca sa se uite la ceas, ca altadata. Nu se trezi brusc, dar se simti odihnita cand aleasa sa deschida ochii. Ramase in pat gandindu-se la linistea asta, la faptul ca avea buzele lipite, dar voia sa spuna atatea si nu oricui. De ce nu stia nimeni la ce se gandeste ea, de ce nu ghicea nimeni ce voia ea, de ce nu-i citea nimeni gandurile?  Voia sa se exprime fara sa vorbeasca si fara sa scrie, dar cum altfel?De la un timp era mai introspecta, mai melancolica, privea mai mult si intelegea pe masura. I s-a spus de atat de multe ori ca trebuie sa astepte incat stie ca va primi totul doar daca face asta, daca accepta sa treaca timpul pur si simplu, fara sa influenteze jocul in niciun fel. Se ridica din pat, desi se simtea bine in acea stare, ca sa priveasca pe fereastra. Se plictisise de eternul peisaj al blocului din fata, dar ii placea sa se uite la masinile care treceau si la florile din balcoane. Si ploua.Asta astepta, sa vina ploaia si sa spele tot. Soseaua e ca sufletul unui om, trec atatea masini pe ea si toate lasa cate o urma, dar cand se aduna norii, stii ca e momentul sa-ti remontezi interiorul trupului, pentru ca apa spala totul, strada, masinile, iti curata viata dar si pe a celorlalti.

II. El stie deja ca ea nu poate sa-i dea un raspuns. Niciodata nu va stii si tocmai deasta nu a intrebat-o niciodata. Amandoi cunosc situatia si nici macar acum nu sunt stapani pe ea. El nu-i cere nimic si nici ea nu da. Ea tremura, el o saruta doar pe frunte. Ea vrea sa plece dar nu poate. Nu ca o tine el de mana rece, ci pentru ca vrea sa mai stea, sa ii simta parfumul, sa se uite in ochii lui, care ii privesc buzele. E totul asa de inocent si mereu a durat putin. Nu se grabesc. Nici el si nici ea. E placuta atmosfera. Nu exista un viitor. 'E aproape imposibil' isi zice ea cand are curajul sa se gandeasca la el. Ce gandeste el nu stie si nici nu vrea. Ii place misterul. Dar in ciuda tuturor acestor lucruri, se bucura de acea clipa. Lumea intreaga se bucura, stelele, cerul si ploaia. Se bucura soarele, norii si pamantul. 

Dar pasiunile fug de lumina-lumina le omoara.

In materie de dragoste, perseverenta e o arma care nu da gres. 

E OARE CEEA CE SIMT DOAR EU?

        Ce bucurie sa-ti fie teama sa pierzi o ocazie! 
Se intampla asta cand esti prea sigur de ceea ce ai, si mai ales cand ai totul. Cand obtii atat de usor, cu o privire sau doua, cu un gest sau doar c-un gand.
Dar cel mai dificil moment este acela de descumpanire, cand te trezesti dimineata, deschizi geamul si aerul rece incepe sa intre in camera. Atunci cand realizezi ca totul este dezamagire, ca atunci cand poti avea totul nu se mai intampla nimic, si cand esti legat, toata lumea vrea sa te dezlege. De cele mai multe ori sunt doar vorbe, cuvinte spuse sub forma de gluma, dar nimeni in afara de tine nu le ia astfel.
Iti dai seama ca o pierdere e defapt un castig in favoarea integritatii tale morale, sau asta e doar o consolare proprie pentru ca de data asta nu s-a intamplat asa cum ai vrut. 
`Viata merge inainte`, asta auzim zilnic, vorbei acesteia nu-i dam ascultare si creem din orice lucru marunt o catastrofa, o adevarata tregedie. Noi suntem vinovati, pentru ca dam prea multa importanta unor lucruri simple si cautam motive, argumente, explicatii, pareri, impresii si tot felul de tehnici de a dezvolta si mai mult, pana la epuizare lucrul acela marunt. 
Pe de alta parte, cand un subiect ar trebui discutat, caci e imporatant in toata substanta lui, se incheie repede, cu un adio aruncat doar ca sa fie. Caci ne e teama sa intrebam si frica sa gandim. 
Asa ca tu, stimata dragoste, in care nebunie nu ne faci sa gasim placeri? 
Asta e explicatia pentru care facem totul.... Pentru care mintim, tradam, renuntam si ne gandim, pentru ca suferim sau ne inducem o stare contradictorie, doar sa mai deschidem geamul si in dimineata urmatoare....

      Mintim ca sa fim iubiti si iubim ca sa fim iertati.